Capitolul 2

EPOV

         Ce noroc ca am decis sa ma mut singur fara familia mea imediat ce mi-am inceput cariera de psiholog.Asa nu ma poate deranja nimeni si chiar daca o iubesc foarte mult pe Esme nu aveam chef de explicatii la ora asta asa ca pentru prima oara in viata mea am luat o decizie corecta.

         -Vino sa iti arat unde vei dormi in noaptea asta.Am condus-o spre camera de oaspeti nu are prea mare dar pentru o noapte pare a fi destul de acceptabila.

         -Dar eu…eu nu am cu ce sa ma schimb.a spus ea incet

         -Iti voi aduce niste haine de ale mele sunt un pic mari dar cred ca vor fi bune.M-am intors pe calcaie si m-am indreptat spre camera mea dar inainte sa ies pe usa am auzit un multumesc care nici nu eram sigur daca la rostit sau mi s-a parut mie.M-am inors in camera cu hainele si le-am pus pe pat.

         -Daca vrei sa faci un dus baia este pe hol la dreapta.Ai acolo tot ce iti trebuie.Schimbate te astept la cina.Toate fiind spuse am coborat la bucatarie si am inceput sa pregatesc cina.Pentru prima data gateam si pentru altcineva inafara de mine.Ramanand singur doar cu mine incet incet m-am afundat in amintiri.Inca nu pot uita fata indurerata a mamei mele si eu ca un nenorocit ce sunt stateam acolo pur si simplu si nu miscam nici un muschi sa o ajut.Doar priveam cum mama mea era inghitita de intunericul necrutator pana cand nu a mai ramas din ea decat trupul ei fara vlaga trantit la pamant fara pic de viata in el.

         -Miroase minunat!am tresarit aproape scapand din mana paleta cu care inconstient intorceam omleta in tigaie.

         -Scuze nu am vrut sa te sperii.

         -Nu face nimic doar ca ma gandeam si nu am auzit cand ai venit atata tot.Nu am mai gatit pentru altcineva inafara de mine deci nu prea ma pricep dar sper sa iti placa.

         -Nu iti fa grijii nici eu nu sunt un as la asa ceva.imi zambi ea impaciuitor si doamne pana acum nu am vazut cat de frumoasa era.Avea trasaturile fetei fine buzele pline parul cu nuante de roscat dar singurul lucru care era dea dreptul trist erau ochii ei de culoarea ciocolatei in care te putei pierde oricand dar in lucru lipsea din ei…viata.Dorinta de viata,fericirea nimic erau goi in care daca cautai dadeai numai de tristete suferinta si necazuri.Dar abia atunci mi-am dat seama ca ma holbam la ea ca un prost si ea se simtea mai mult decat stanjenita dupa culoare din obrajii ei asa ca m-am intors rapid la farfuria mea si am continuat sa mananc.Nu am mai scos niciun cuvant pe timpul mesei iar cand am vrut sa strang farfuriile sa le spal Bella mi-o lua inainte.

         -Ce faci?

         -Strang masa.

         -Nu te pot lasa sa faci asta tu esti un oaspete aici nu trebuie sa faci nimic.

         -Ba trebuie macar cu atat sa te rasplatesc pentru ce ai facut pentru mine si faptul ca ma adapostesti sub acoperisul tau.Am renuntat nu aveam nicio sansa sa ma impotrivesc pentru ca in final tot ea ar fi castigat m-am resemnat stergand farfuriile si punandu-le la loc.

         -Vino san e iutam la un film sin e cunoastem mai bine.Ce zici?ma uitam la el analizanu-I pentru a nu stiu cata oara

trasaturile fetei,iar dupa un moment destul de lung mi-am dat seama ca astepta un raspuns din partea mea.

         -Sigur!in timp ce ne indreptam spre canapea m-a traznit realitatea.Daca Jacob ma cauta si cand voi ajunge acasa v-a trebui sa infrunt toate vorbele lui rautacioase.Dar ce trebuie sa fac este san u uit ca telul meu de acum incolo este sa imi gasesc tatal si chiar daca nu este el sa aflu de ce Jacob ar fi zis ca sunt fica lui.

         -Ce film vrei sa vezi?aproape uitasem de existenta doctorului Cullen

         -Ce zici de unul horror?     

         -Cum vrei…am asteptat sa puna filmul in DVD sis a se aseze langa mine pe canapea.De-a lungul filmului ma tot gandeam la vorbele lui Jacob si nu gaseam niciun motiv sa ma minta.

         -Cum ai ajuns la ora aceea tarzie pe strazile alea intunecate?

         -Ei bine…m-am certat cu iubitul meu si…si am aflat ca mama mea a avut un amant si ca eu as putea fi defapt fica lui.

         -Imi pare tare rau…abia cand m-a imbratisat mi-am dat seama ca plangeam.

         -Nu-i nimic dar voi afla adevarul orice ar fi.

         -Te voi sustine.Daca vei avea vreodata nevoie de ceva orice ar fi voi fi aici si te voi ajuta.