Capitolul 1

Am pasit cu teama in camera alba,frica inudandu-mi corpul.Imi era frica ca el va afla unde sunt si va veni dupa mine.Nu mai pot indura temperamentul lui dar sunt prea lasa pentru a face ceva in acesta priviinta.M-am asezat pe canapeaua maronie jucandu-ma cu degetele vrand sa nu fi venit defapt stiind ceea ce voi patii daca el ma va gasi.Barbatul din fata mea -avea in jur de 25 de ani- a tusit iar eu mi-am ridicat capul evitandu-I privirea curioasa.S-a apropiat de mine deschizand gura sa spuna ceva dar iam luat-o inainte.    

         -Sotul meu ma bate!am spus cu o voce pierduta temandu-ma de toate intrebarile ce vor urma .

         -De cand timp se intampla asta?a intrebat barbatul care acum era langa mine.Avea tenul alb ochii de o nuanta ciudata de verde iar parul ii era ravasit totusi parand aranjat.Era ciudat ca nu imi inspira teama pe care mi-o inspira toti barbatii care se apropie prea mult de mine.

         -De un an si jumatate.

         -Vrei sa vorbesti despre asta?indoiala simtindu-se in vocea lui.Am dat usor din cap in semn ca da.

         -Acum un doi ani parintii mei au murit,iar eu am ramas singura el fiind unica cunostiinta pe care o mai aveam in lumea asta.Mi-a propus sa ne casatorim si sa ma mut cu el.Am acceptat crezand ca el este barbatul perfect,dar dupa un timp de la casatorie a inceput sa ma bata si sa imi spuna tot felul de vorbe grele.Mi-am ridicat tricoul aratandu-I cea mai proaspata vanataie.       

         - Ai incercat sa te desparti de el sau sa dai o declaratie la politie? Am incremenit amintirile navalind in mintea mea fiind prea multe ca sa le mai opresc.

         -Da!dar el a aflat si a venit dupa mine batandu-ma atat de tare incat am stat o saptamana in spital.Am venit la dumneavoastra sperand ca ma veti ajuta.

         -Te rog spune-mi Edward nu sunt atat de batran pentru a-mi spune dumneavoastra.

         -Bine…Edward.brusc telefonul a inceput sa vibreze in pantaloni l-am scos si vazand numele ma cuprins o teama de nedescris.Pot veni si maine?am intrebat in graba mea de a iesi cat mai repede posibil si am auzit un da slab.

        

EPOV

Am ajuns in graba la cabinet tarziu ca de obicei si am rugat-o pe asistenta sa pofteasca primul pacient.Pe usa a intra o fata slabuta cu parul castaniu si cu ochii de ciocolata.A mers cu capul in jos pana la canapea si apoi s-a asezat fara sa scoata niciun cuvant.Am studiat-o pentru o vreme,iar cand linistea a devenit apasatoare mi-am dres glasul si m-am apropiat de ea.Puteam simti frica pe care o emana corpul ei firav.Am deschis gura sa o intreb care este problema dar mi-a luat-o inainte.

         -Sotul meu ma bate!auzind acele cuvinte sangele a inceput sa imi fiarba in vene si inima si bata din ce in ce mai tare.Pentru oameni ca ea am ales meseria asta pentru a motiva toate femeile sa nu se lase calcate in picioare de niste lasi carora le este frica sa nu ramana fara femeie in casa care sa ii ingrijeasca.Nici nu imi puteam inchipui ca o fata asa sensibila ca ea sa aiba parte de asemenea cruzimi.

         -De cat timp se intampla asta?am intrebat cu o oarecare teama in voce ca acest lucru sa fie de mult timp.

         -De un an si jumatate.A avut dreptate cel ce a zis ca de ceea ce ti-e frica nu scapi.

         -Vrei sa vorbesti despre asta?am intrebat-o cu o oarecare indoiala ca ar fi diferit ca la ceilalti pacienti si ea ar fi de acord din prima dar spre surprinderea mea a dat din cap in semn ca da.

          -Acum un doi ani parintii mei au murit,iar eu am ramas singura el fiind unica cunostiinta pe care o mai aveam in lumea asta.Mi-a propus sa ne casatorim si sa ma mut cu el.Am acceptat crezand ca el este barbatul perfect,dar dupa un timp de la casatorie a inceput sa ma bata si sa imi spuna tot felul de vorbe grele.si-a ridicat tricoul si mi-a aratat o vanataie proaspata si erau si altele in sus pe spate.Nici nu stiu cum de ma abtineam sa nu ma duc dupa el sa il iau chiar eu la bataie sa guste din propiul medicament.

-Ai incercat sa te desparti de el sau sa dai o declaratie la politie?

-Da!dar el a aflat si a venit dupa mine batandu-ma atat de tare incat am stat o saptamana in spital.Am venit la dumneavoastra sperand ca ma veti ajuta.

-Te rog spune-mi Edward nu sunt atat de batran pentru a-mi spune dumneavoastra.

-Bine…Edward.brusc telefonul ei a inceput sa vibreze la scos si presupun ca era prietenul ei pentru ca dupa ce a citit numele a inceput sa tremure si sa se agite sa ajunga repede la usa.Pot veni maine?

-Da!iam raspuns si sper sa fi auzit pentru ca am decis ca acest caz va fi prioritatea mea de acum incolo iar daca ea nu a reusit sa il bage la inchisoare atunci o voi face eu.

         BPOV

         Am ajuns acasa in graba am inchis usa si m-am intors pe calcaie spre camera de zi, dar spre surprinderea mea Jacob era chiar in spatele meu.

         -Pe unde umbli la ora asta?a intrebat defapt mai mult a tipat superior.

         -Dar este abia ora 18.am spus soptit

         -Nu ma mira ca umbli de nebuna pe strada cand maicata nu era mai mult decat o vagaboanta.Asta a fost ultima picatura tot ce mi-a ramas de la parintii mei sunt amintirile sin u permit ca unul ca el sa o pateze in felul in care o face.

         -NU vorbi asa de MAMA mea!Nu ai niciun drept sa vorbesti asa de ea.

         -Esti proasta?Tu stii macar cine este tatal tau?

         -Bineinteles ca stiu!Este Charlie.am tipat exasperata rotindu-mi ochii.

         -Gresit!Tatal tau este un mosneag cu bani cu care umbla maicata pe interes.

         -Minti!

         -Nu te mint.Cand am venit intr-o zi la tine i-am auzit vorbind si nu era deloc o discutie amicala.

         Nu am mai suportat mi-am luat haina si am iesit in fug ape usa.Am luato la fuga pana am ajuns intr-un parc si m-am asezat pe o banca si am inceput sa plang.Nu poate fi adevarat tot ce mi-a zis trebuie sa fie doar o minciuna de a lui.Nu se poate ca mama mea sa fi facut asa ceva.Trebuie sa il gasesc pe acel barbat si sa aflu daca este intradevar tatal meu.

             

            Cat timp am reflectat nici nu observasem ca se intuneca.M-am ridicat cu greu si am luat-o incet inapoi spre casa.Dintr-o data in fata mea au aparut  trei tipi masivi care cand m-au vazut au inceput sa rada.Am vrut sa ii ocolesc dar unul dintre ei m-a prins de cot.

         -Unde te grabesti asa papusa?

         -Nu ma atinge.formara un cerc in jurul meu si ma imbranceau dintr-o parte in alta dar ca prin minune a aparut o masina un Volvo argintiu din care a iesit nimeni altul decat…doctorul Cullen?!

         -Intra in masina acum!Intra!

         -L-am ascultat si am urcat in masina.cu o privire ucigatoare toti trei s-au dat un pas in spate iar doc Cullen a urcat in masina si a calcat nervos pe acceleratie.

         -Ce cautai in zona aia asa periculuasa?

         -Acolo locuiesc!Si trebuie neaparat sa ma intorc acasa.

         -Nu te vei intoarce acolo.Cel putin nu astazi.

         -Si unde sa merg?

         -Vei merge la mine acasa.

         -Oo nu,nici gand!

         -Eu vreau sa merg acasa.

         -Nici nu ma gandesc!ciudat faptul ca era atat de enervat pentru ceva ce avea legatura cu mine.De ce ii pasa oricum ce se intampla cu mine?

         -De ce te intereseaza viata mea?am dat eu frau liber gandurilor.La auzirea intrebarii mele buzele lui formara o linie dreapta presandu-se.Cand ma gandeam ca nu are de gand sa-mi raspuna am intors capul sa privesc pe geam dar exact atunci a inceput sa vorbeasca.

         -Pur si simplu nu pot suporta ca niste lasi fara creier sa distruga viata unei persoane care nu are nicio vina o persoana care are o viata destul de grea si fara ca cineva sa ii aduca si alte necazuri pe care sa le care pe umeri.

         -Aham…a fost raspunsul meu genial!Pur si simplu nu ma asteptam la asa ceva poate ca nu chiar toti barbatii sunt la fel.El pare sa se gandeasca si la altcineva inafara de el si de dorintele lui si asta imi dadea incredere ca nu imi vrea raul cel putin nu dupa ce tocmai m-a salvat de acele gorile.

         -Am ajuns!