Cum puteam sa il parasesc?Cum sa las totul in urma cand el a fost unicul meu sprijit atat de mult timp?Cand eram pe marginea prapastiei el a avut grija sa nu calc gresit si sa ma afund in intuneric ca apoi durerea din sufletul meu invaluindu-ma sa ma distruga incetul cu incetul pentru ca eu nu am fost acolo sa mor odata cu ei.Inca nu gasesc rostul unei vieti fara ei , a unei vieti goale in care numai amintirile pe care inca le pastrez intr-un cufar de aur din mintea mea imi dau posibilitatea sa ii vad pentru inca un moment in care sa le spun ca imi e dor de ei iar cand ele dispar sa imi dau seama ca defapt eu nu voi mai putea lua niciodata legatura cu ei.Nu voi mai putea niciodata sa ii vorbesc mamei despre incertitudinile mele sau despre cei mai frumosi baieti din liceu.Nu il voi mai vedea niciodata pe tata inrosindu-se cand auzea ca voi iesi cu un baiat sau cand incerca sa ma invete sa trag cu o arma iar eu nu faceam decat sa omor pasarile care treceau in teritoriul interzis.Tata mereu imi spunea ca facea asta pentru a putea adormi linistit noaptea stiind ca voi putea sa ma apar de orice nenorocit care ar indrazni sa ma atinga macar cu un deget dar eu l-am dezamagit, i-am dezamagit pe amandoi, m-am dezamagit pe mine lasandu-l sa calce in picioare orgoliul meu.Daca nu era Edward poate inca eram proasta de acum o luna care era o carpa in mainile lui.Fara sa imi dau seama picioarele ma purtau catre camera lui Edward.Ajunsa in fata usi care facea legatura dintre lumea reala si sanctuarul in care se afunda in tot timpul zilei de cand am respins orice atingere fizica dintre noi doi dupa intamplarea din garaj.Eram sigura ca dispozitia lui era numai din vina mea dar asta se va schimba in acest moment pentru ca fara sa imi dau seama in mintea si mai ales in inima mea nutream sentimente puternice pentru el si nu vreau sa traiesc toata viata mea intrebandu-ma „ce ar fi fost daca...?” asa ca am ciocanit incet la incat abia daca mana mea facea contact cu usa dar eram sigura ca el ma auzea perfect.
-Pleaca!ma gandeam eu ca nu va fi chiar atat de usor asa ca am intrat in camera fare permisiunea lui.Era in pat inconjurat de mii de partituri iar in brate tinea o chitara.Nu stiam ca el canta la chitara.Da,se pare ca eu nu prea stiam nimic despre el dar cand a ridicat capul sa ma priveasca in ochii lui nu se afla doar curiozitatea de a sti cine a indraznit sa ii profaneze sanctuarul ci era si furie,ura,nervozitate dar sentimentul care il distrugea pe dinauntru era durerea,durerea iubiri neimpartasite,durerea respingerii,durerea de a sti ca orice sansa ai fi avut s-a spulberat intr-o fractiune de secunda, acea durere care te facea sa realizezi ca toate usile s-au inchis pentru tine si ca niciodata nu se vor mai deschide dar eu vroiam sa fac asta.Vroiam sa deschid din nou acele usi pentru el.
-Daca ai venit pentru a-mi spune cat de mult ma dispretuiesti si cat de mult urasti sa ma vezi in fiecare zi te poti intoarce inapoi pentru stiu acest lucru dar ceea ce tu nu stii e cat de mult ma doare asta.Ma doare sa stiu ca inca il iubesti pe acel nenorocit si ca eu care am facut totul pentru a-ti castiga increderea si dragostea sunt un nimic in fata ta.Doare al nibi de tare sa stiu ca sunt doar o umbra pe care calci fara a te uita inapoi daca acea umbra inca isi mai urmeaza posesorul sau daca calcand pe ea ai indepartat-o chiar de stapanul ei facand-o sa te urmeze oriunde ai merge si orice ai face orice ai zice nu va pleca niciodata.
-Edward...am reusit eu sa spun.Edward cuvintele tale ma ranesc enorm si te ranesc si pe tine.Opreste-te!Am venit pentru a implora iertarea ta pentru ca stiu ca oricat as cersi iubirea ta pentru mine nu va mai exista niciodata pentru ca o proasta ce sunt am reusit sa o distrug inainte de a o putea avea.
-Nu are niciun rost.Nimic nu mai are rost de ceva vreme in viata mea.Muzica este singura mea cale de a ma usura pentru macar cateva momente de povara care mi-a fost dat s-o car.Iertarea mea nu era nicio valoare pentru tine si nu vrea sa iti pierzi timpul tau facandu-ma pe mine sa inteleg ca nu vei simti niciodata ceea ce simt eu pentru tine.Fi fericita si astfel voi fi si eu stiind ca dandu-ma din drumul tau ai reusit sa fii fericita.
-Edward eu nu voi putea fi niciodata fericita daca tu nu esti.
M-am apropiat de patul lui i-am luat fata in maini si fortandu-l sa se uite in ochii mei pentru a se convinge ca nu mint am spus:
-Edward,te iubesc!apoi l-am sarutat.A fost un sarut delicat dar plin de sentimente.Nu as fi vrut sa ma despart niciodata de acele buze pline dar un om are nevoie si de aer asa ca am fost nevoita.
Ma simteam atat de bine in bratele lui calde,ma sinteam protejata si implinita.Stiam ca nu ma va parasi niciodata si ca m-a iertat pentru toata durerea pe care i-am provocat-o.Eram bucuroasa ca am facut cea mai buna alegere de a vorbi cu el si de a clarifica lucrurile.
-Vino!Vreau sa asculti ceva.am coborat la parter si el s-a indreptat spre pianul negru ce trona in fata peretelui de ferestre,s-a aseazat pe bancuta si a batut cu palma spatiul gol pentru mine.M-am dus si m-am asezat langa el.Mainile lui au inceput un dans deasupra clapelor formand o melodie uimitoare.Era o melodie lenta,trista dar in acelasi timp era si rapida iti dadea senzatia de fericire,bucurie si implinire.
-Este uimitoare!Cum se numeste?
-Acest cantec l-am creat pe personalitate ta,trista dar mereu pregatita sa ii faci pe cei din jur bucurosi.Sufletul tau bun m-a uimit din primul moment,nu credeam ca exista o fiinta atat de buna iar caracterul tau este foarte imprevizibil.Tu niciodata nu faci ce m-as astepta sa faci,tot timpul sunt cu un pas in urma fata de tine.
-Asta sunt eu!un zambet urias era pe chipul lui.Nici nu imi dadusem seama cat de mult imi lipsise acest zambet ingeresc.
-Bella!am ridicat capul instinctiv auzindu-mi numele.
-Te iubesc!si ma sarutat gingas pe buze.L-am sarutat si eu mai pasional apoi i-am soptit in ureche:
-E singurul lucru la care visez.
-Fiule,ce minune cereasca te-a facut sa canti din nou la pian?se auzise o voce dulce din capul scarilor...era Esme.Ea este mama pe care am pierdut-o cativa ani in urma.Pot spune ca in ea regasesc iubirea si intelegerea mamei mele.Ne-am ridicat si am mers catre ea imbratisati iar cand am ajuns langa ea Edward i-a raspuns cu vocea sa cea dulce.
-Se pare ca acest inger a adus cu el cheia de la colivia in care ma aflam de mai mult de 2 ani,mama!
-O,dragilor!la auzul cuvintelor lui pe obrajii ei puteai sesiza doua urme lasate de lacrimile care isi urmau drumul dat in jos pe fata sa minunata.
-Ma bucur atat de mult Bella ca ai reusit sa imi readuci fiul in familia pe care uitase ca poate conta oricand si sper din tot sufletul ca vei vinde acel apartament urat din centrul orasului pentru a reveni in caminul tau Edward acum ca voi avea o noua fica in casa mea,un nou motiv sa zambesc.
-Sigur ca da,mama!Sa nu ai nici cea mai mica indoiala ca voi lasa aceasta comoara sa imi scape printre degete asa usor.a spus el fericit apoi a plasat un sarut usor pe fruntea mea.
............................................................................................................
-Bella!Am ajuns!striga Rose de la intrare.
-Vin acum!
-Ajuta-ma sa duc astea sus la tine in camera.
-OK!Dar ai luat numai ce ti-am spus eu?
-Poate cateva lucruri in plus.Nimic important stai calma!A!Si vezi ca in geata cea albastra ai un set nou de machiaj.Aveai nevoie!
-Rose, tu nu te schimbi niciodata nu-i asa?
-Ce pot sa spun...asta sunt eu.Uite!Eu trebuie sa plec cateva zile.E o problema urgenta dar ma voi intoarce cat de repede pot.Promit!
-Sa ai grija,bine?
-Mereu am!si a coborat scarile.Sunt sigura ca imi va fi enorm de dor de ea.
RPOV
Imi pare atat de rau ca trebuie sa o mint pe Bells dar nu pot sa o fac sa sufere din nou,nu sunt de piatra si daca te uiti in ochii ei parca poti vedea incercarile la care a pus-o viata ca un film in fata ochilor.Voi merge si ma voi convinge ca spusele acelui nemernic sunt adevarate iar daca m-a trimis dupa cai verzi va vedea ce inseamna sa ai de-a face cu ROSALIE HALE.Dar ca sa nu fie si mai rea calatoria asta in voi tara si pe dragul meu Emmy dupa mine.
-Emmet!!!Statea pe canapea si se uita la televizor.
-Ce??Ce?!Ce s-a intamplat?din cauza sperieturii a avut parte de un sarut cu podeaua asa ca m-am dus sa il ajut, in fond era vina mea.
-Vino trebuie sa plecam urgent intr-o calatorie.
-Cum?Unde mergem si ce e cu graba asta?
-Gura!Si mergi odata mai repede iti explic pe drum.In sfarsit si-a revenit si a mers fara a mai fi nevoie sa-l trag dupa mine.La cat e de mare la fel de greu intelege un lucru.
-Deci acum imi spui ce inseamna toate astea?iesisem deja pe autostrada iar Emmet ma privea insistent asteptand explicatii.
ok...ai avnasat ...dar povestea merge din ce in ce mai repede si e enervant .....cam atat Iti urez succes sa devii cat mai buna la scris.
RăspundețiȘtergere