Capitolul 14

M-am trezit intr-o camera alba cu un miros intepator de medicamente.Ma simteam terminata,iar durerea de cap nu era mai blanda cu mine.Nu imi mai aduceam aminte cum am ajuns aici nici ce s-a intamplat inainte sa lesin.Am deschis incet ochii acomodandu-ma cu lumina puternica.Am vazut-o pe Bella stand pe scaunul de langa patul meu iar in spatele ei o fata blonda care arata de varsta  noastra.Atunci m-au navalit amintirile ca si in telenovelele alea cand de la un cuvant ii revine memoria protagonistului.Club…dans…tata…Tanya…verisoare.

         -Rose!Esti bine?Te doare ceva?m-a intrebat Bella speriata cand a vazut ca am deschis ochii.

         -Nu vreau nimic.Doar m-a doare putin capul atat.

         -Cred si eu.Dupa cat ai baut aseara.

         -Cum am ajuns la spital?

         -Dupa ce ai lesinat tatal tau a sunat la salvare.Parea foarte speriat…l-ai ingrijorat.

         -Da,sigur.Tot el e victima?!

         -Nu asta am vrut sa spun.Rose il chiar te iubeste.La fel e si cu Jasper si Tanya,crede-ma.

         -Dupa atatia ani nu mai pot crede niciun cuvant de-al lui.

         -Doar ai incredere in mine.E afara,asteapta sa il primesti.

         -Bine.Dar doar pentru tine.

         -Sigur.a raspuns imediat aproape mecanic.Pana ce a intrat James, Tanya deja se trezi-se si se apropia de patul meu.

         -Hei!a spus ea timida.

         -Hei!

         -Fetita mea,esti bine?

         -Da,sunt bine.

         -Te rog,nu fi suparata pe mine ca nu ti-am spus adevarul. Trebuia sa o vad pe Bella pentru a fi sigur ca este fica lui Charlie si Renne.

         -Un singur lucru nu il inteleg…cand am fost in Forks Jacob mi-a spus ca tu esti tatal Bellei nu Charlie.

         -Asta a fost o neintelegere foarte neplacuta.Defapt dupa ce mama voastra a murit eu am continuat sa tin legatura cu matusa voastra.La un timp familia lor trecea printr-o perioada grea,Charlie fiind suspendat de la munca,iar cu ea nu lucra alta sursa de venit nu aveau si Bella ar fi trebuit sa renunte la scoala prin clasa a noua.Cu totii am ascuns asta de ea si pe la spatele lui Charlie eu i-am ajutat sa treaca peste asta.El era un barbat cu un ego imens si nu a vrut sa accepte banii asa ca am fost nevoiti ca eu si Renne sa vorbim pe la spatele lui,iar asta probabil baiatului i s-a parut straniu.Draga mea,iti jur ca nu am avut nimic de-a face cu ea.

         -Dar de ce nu mi-ai spus toate astea cand am venit la tine?De ce ai asteptat atat?

         -Deoarece daca stiai intrega poveste imi era frica ca nu ma vei mai lasa sa ma apropii de ea.Acum tot ce trebuie tu sa faci este sa te recuperezi si sa mergem impreuna sa discutam cu ea.

         -Si de ce ai crede ca as vrea sa te ajut si nu sa te pun intr-o lumina proasta in ochii ei?

         -Pentru ca am incredere in fetita mea ca stiu cat de buna esti la suflet si ca nu ai vrea asta nici pentru ea si nici pentru mine.Si sper ca poate intr-o zi voi doua sa fiti ca doua surori.a spus tata lund-o de mana pe Tanya careia pana acum nu i-am simtit prezenta in camera.

         -Fi sigur ca vom incerca!am spus punandu-mi mana in palma ei.Ma simteam incerzatoare ca Tanya este o fata buna si din moment ce a crescut alaturi de Bella trebuie macar sa aiba o farama din onestitatea ei.

         -Acum scumpo,te rog sa te odihnesti ca sa poti iesi cat mai repede de aici.De orice ai nevoie nu ezita sa ma suni.a spus plasand un sarut pe fruntea mea si a iesit pe usa cu Tanya in fata sa.

         Oare voi reusi sa uit totul si sa imi continui viata sau voi trai mereu in trecut?

BPOV

         Ma aflam intr-o ceata densa din care se pare ca nimeni nu se chinuia sa ma salveze inainte sa ma pierd in ea.Stateam pur si simplu cu ochii in tavan in bratele iubitului meu Edward si nu gaseam nicio logica povesti pe care am aflat-o aseara.Intr-un fel ciudat simteam ca Rose e ceva mai mult decat o buna prietena dar niciodata nu m-am gandit ca o legatura de rudenie poate fi posibila.

Se pare ca sunt singura care nu cunoaste intregul adevar si asta ma roade pe dinauntru.

         -Iubito,incearca sa nu te m-ai gandesti la ce s-a intamplat aseara.

         -Nu pot,Edward.Pur si simplu nu ii dau de capat.

         -Poate ca timpul iti va clarifica toate nedumeririle.Acum ce ar fi sa ma insotesti la pranz si sa te mai desprinzi putin din toata nebunia asta?

         -Voi incerca.Sa mergem.am spus plasand un sarut pe buzele lui pline.

N/A:Acest capitol este mai scurt decat de obicei deoarece incetul cu incetul inspiratia ma paraseste si nu prea primesc incurajari sau recomandari de la voi.Putine dintre voi lasati comentarii la sfarsitul capitolelor de aceea urmatorul capitol vreau sa il scrieti fiecare din punctul ei de vedere.Cum reactioneaza toata lumea la noua veste si sa mi le trimiteti pe mail dulce_geani_19@yahoo.com si eu voi posta cel mai inspirat capitol astfel voi vedea si cine e interesat de ce aberez eu prin paginile acestui blog.Va astept :*